De toate pentru toti...

Am obosit!...

2011-11-23T15:40:00.001+02:00

Am obosit. Am obosit sa caut. Am obosit sa astept o minune. Am 54 de ani si sunt fara serviciu de vreo patru ani, de cand firma la care lucram a dat faliment. In tot acest rastimp am tot cautat un job decent. Rezultatul? " La varsta asta mai vreti loc de munca?... Poate un loc de veci! "- aceasta a fost cea mai dura replica auzita de la tanara de vreo 20 de ani cu o fusta tot atat de scurta precum ii era si mintea. Cand am auzit aceata replica am ramas muta. Pur si simplu, pret de cateva zeci de secunde n-am putut sa reactionez in vreun fel. Parca nu eram eu. Apoi mi-am revenit. Stapanindu-mi cu greu lacrimile, am pasit cu greu dincolo de usa secretariatului si m-am indreptat catre iesirea din sediul firmei la care ma dusesem pentru interviu.

Unii au spus ca trebuia sa iau masuri impotriva acelei fiinte pentru care bunul simt era o notiune desueta si fara nicio valoare, altii mi-au spus ca am procedat corect pentru ca oricum nu s-ar fi luat nicio masura si oricum nu primeam jobul pentru care ma dusesem la interviu. Nu stiu daca am procedat bine sau nu, dar stiu ca acele cuvinte rostite de tanara aceea au declansat ceva in mine: brusc cei 54 de ani au devenit 154, iar eu m-am simtit inutila si chiar un balast pentru cei din jurul meu... De atunci sentimentul inutilitatii nu m-a parasit nicio clipa.

Lucrul acesta m-a facut sa ma gandesc la cei care (din pacate!) sunt in aceeasi situatie dramatica: oameni maturi care, din varii motive, din vini ce nu le-au apartinut, au ramas fara serviciu. Oamenii acestia ce vina au? Vina de a se fi nascut prea devreme? Nu pot si nu vreau sa accept faptul ca traim intr-o asemenea societate!

Mi-e sila sa ma mai uit la televizor la "alesii" care se bat cu pumnul in piept si striga in gura mare ce mari si tari sunt ei. Pentru mine sunt tot atat de mici si enervant precum mustele, tantarii si puricii... Iti detest pentru minciunile lor, pentru nemernicia lor si pentru tot ceea ce fac, dar, mai ales, pentru ceea ce nu fac: nu fac nimic din ceea ce, la inceput de mandat politic, s-au angajat sa faca!

Scrisoare deschisa catre ministrul educatiei

2011-11-23T15:30:00.001+02:00

Buna ziua domnule ministru Daniel Funeriu,

Numele meu este Irinel-Rodica Patrascu si daca am ajuns sa va scriu, inseamna ca situatia este mai mult decat disperata si sper ca aceste randuri vor ajunge la dumneavoastra.

Sunt mama a unei eleve din clasa a VIII-a B, a Scolii Generale nr. 199 "Alexandru Ioan Cuza" din Bucuresti. Clasa a VIII-a este un an greu, un an in care elevii vor sustine un examen dur si carora consider ca scoala ar trebui sa le acorde cea mai mare atentie si sa le asigure profesori de calitate.

Dumneavoastra spuneati intr-un interviu ca ati facut "curatenie in sistem", ca nu acceptati compromisurile si nici nepotismele. Inclin sa cred ca a fost o declaratie falsa, fara niciun temei caci lucrurile nu stau asa. La scoala fiicei mele, chiar la clasa a VIII-a, profesoara de Limba si Literatura Romana, Ciurea Mariana (un profesor de exceptie), a fost schimbata cu o doamna al carei nume nu a binevoit sa-l faca cunoscut nici elevilor nici noua, parintilor la sedinta cu parintii. Schimbarea s-a facut la "indicatiile" inspectoratului, asa ca memoriul pe care noi, parintii elevilor clasei a VIII-a B, l-am trimis doamnei directoare a fost lovit de nulitate.

Afirmati cu ceva timp in urma la un post de televiziune ca pentru dumneavoastra primeaza dreptul elevilor la educatie de calitate. Atunci v-am crezut si v-am admirat. Acum nu pot sa mai cred aceasta afirmatie. Cum sa cred cand in clasa a VIII-a copiilor li se schimba un profesor de exceptie cu Liana Beiu, o profesoara venita, cu "cele mai bune referinte" de la inspectoratul scolar, de la nu stiu ce unitate de invatamant, care este titular de catedra doar la clasa fiicei mele, la Scoala Generala nr. 199, pentru patru ore pe saptamana? Vreau sa intelegeti bine ca eu nu contest calitatile profesionale ale prof. Beiu. Poate ca dansa este buna pentru liceu sau pentru universitate, poate ca este buna ca si scriitor dar din punctul meu de vedere si al elevilor este complet lipsita de metoda pedagogica. Si cum sa accept ideea ca acest profesor este bun cand este in urma mult fata de programa pentru ca isi permite sa piarda doua ore consecutive cu asa-zisa "coretectare a temei" (cand in orar exista doar patru ore de limba romana pe saptamana), cu tot felul de observatii cu caracter administrativ (curatenie in clasa sau ordinea de pe bancile elevilor), care la intrebari cu caracter strict profesional puse de catre elevi raspunde "Nu stiu ce sa zic!?!" si careia o eleva i-a demonstrat ca a gresit corectarea unor teste!?! La toate acestea adaugati un limbaj colorat plin de apelative folosite la adresa elevilor (apelativul cel mai des folosit fiind "tampitilor"). Dar acest lucru se intampla doar in timpul orelor cand doamna prof. Beiu nu este asistata. Pentru ca atunci cand la ora asista doamna director si o alta profesoara de limba romana, lucrurile stau ceva mai bine...

Nu acelasi lucru se poate spune despre orele de matematica, unde la catedra se prezinta un profesor care ar fi trebuit sa iasa de ceva vreme la pensie (dar refuza cu obstinatie sa accepte), un om bolnav pentru care am toata compasiunea. Dupa umila mea parere nu asa se preda si nu asa se invata matematica.

Si totusi elevilor li se cere sa aiba rezultate bune si foarte bune la invatatura. Cum, cand lor nu li se ofera nimic bun - nici manuale, nici profesori buni?

Oare nu este aceasta cea mai buna dovada ca in Romania nu se vrea un invatamant de calitate? Si totusi vina pentru rezultatele dezastruoase de la examenul de bacalaureat din 2010 au purtat-o in exclusivitate elevii. Nu v-am auzit si nu am citit nicaieri ca ati fi afimat ca vina poate sa apartina si cadrelor didactice. V-ati ganditi vreo clipa la faptul ca elevii din anii terminali au nevoie de stabilitate emotionala si psihica? Orice psiholog va poate confirma ca o schimbare majora intr-un asemenea an poate duce la pierderea examenelor de admitere si la stari depresive acute care pot duce chiar la suicid. V-ati gandit vreo clipa sa faceti ceva cu adevarat pentru copii? V-ati gandit ca este cazul sa faceti evaluari psihologice anuale profesorilor si sa fie testati de catre cei care pot fi numiti cu adevarat dascali, acei profesori care au har si care stiu sa capteze atentia chiar si acelor elevi care vin la scoala doar ca sa se distreze? V-ati gandit vreo clipa sa dati directorilor de scoala dreptul de a schimba un profesor atunci cand comitetele de parinti o cer? V-ati gandit vreo clipa la noi, parintii elevilor, care ne trimitem copiii la scoala pentru a invata, nu pentru a fi insultati de cadre didactice complet lipsite de spirit pedagogic si de har? V-ati gandit vreo clipa ca atata vrem cat la catedra exista un asemenea profesor calitatea invatamantului romanesc este in declin?

Stiu ca este mult prea tarziu pentru a se schimba ceva in bine la clasa fiicei mele si sunt constienta ca situatia expusa este neimportanta pentru dumneavoastra caci ma indoiesc ca cei 20 de elevi ai clasei a VIII-a B din cadul Scolii Generale nr. 199 "Alexandru Ioan Cuza" din sectorul 3 reprezinta ceva, dar poate aceste randuri va vor determina ca, in viitor, in deciziile pe care le veti lua sa primeze cu adevarat interesul elevilor. Numai astfel invatamantul romanesc va redeveni ceea ce a fost: o sursa reala de minti luminate!

Am omis sa fac o precizare: fiica mea nu este unul dintre copiii "problema" ai clasei ci este un copil care anul trecut a luat mentiune nationala la un concurs de literatura...

Cand prostia nu te lasa sa traiesti

2009-11-13T13:48:00.002+02:00

Fiecare dintre noi poarta in el un germene mic si rau - prostia. Depinde de fiecare, daca reusim sa invingem boala prostiei. Sau nu. Tratament nu exista si nici nu se poate depista din timp.

Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, prostia nu e nimic altceva decat starea celui lipsit de inteligenta sau de invatatura, starea omului prost, fapta, comportare, vorba care denota o astfel de stare. Tot aici gasim si sinonime: incultura, modestie, nepricepere, nestiinta, natangie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, dobitocie, imbecilitate, tampenie, gogomanie, nesocotinta, idiotenie, ineptie... Bogata mai e limba romana...

Revenind la subiect, iertata sa-mi fie lipsa de amabilitate si poate de bun simt, dar cred ca societatea noastra sufera de cea mai grava boala acuta, cronica, contagioasa, incurabila, sau cum vrem sa-i spunem: prostia.

Cat de usor e sa declaram despre o persoana ca e proasta. Sau despre noi insine. De cate ori nu ne spunem ca am fost prosti. Ne-am obisnuit insa sa tot repetam greselile provocate de prostie, fara a incerca sa facem ceva.

Sunt multi printre noi care se plang de prostia de care dau la tot pasul. Dat fiind faptul ca suntem o tara democratica, acestia pot alege intre doua variante: ori tac, ori aplica conceptul: "daca nu va convine – plecati". Ah, era sa uit, mai exista o varianta, si anume posibilitatea de a incerca sa schimbe ceva. Din pacate, sunt prea putini care apeleaza la aceasta.

Sa ne gandim bine ce s-ar putea intampla daca intr-o statie de autobuz supraaglomerata, vazand ca un domn oarecare mananca seminte si arunca cojile pe jos, am merge la el si, amabil, i-am cere sa nu mai faca acest lucru. In acest caz, avand de-a face cu fenomenul prostiei care vine din lipsa de interes si bune maniere, am risca sa ne alegem cu un circ fara bani de toata frumusetea. De ce incercam noi sa patrundem in sfera lui intima? De ce nu ne vedem de treburile noastre? De ce nu ar avea el voie sa faca asa ceva, daca tot suntem intr-o tara libera? Cine suntem noi, de ne permitem sa ii dam astfel de sfaturi? Rolul maturatorilor nu e cel de a strange gunoiul din oras? Etc. Iata doar cateva dintre intrebarile care ne pot fi puse. Iar noi ce facem? Cu toate ca am avea cate un raspuns la fiecare intrebare, mai bine tacem si nu ne punem cu prostia lui. Ne imbogatim insa cu inca o dovada care adevereste faptul ca daca prostia ar lumina, Romania vazuta din avion ar putea fi confundata cu Las Vegas...

Sa-l lasam in pace insa pe bunul nostru cetatean din statia de autobuz si sa ne indreptam atentia catre cei a caror prostie nu provine din lipsa celor sapte ani de acasa, ori a celor douasprezece clase, ori a...

La aceasta categorie de oameni avem de a face cu un "virus" al prostiei. Este de ajuns o persoana contaminata, ca mai apoi un colectiv intreg sa ia boala.

Nu spun ca nu sunt oameni inteligenti si destepti in zona noastra, din contra. Poarta insa fiecare dintre noi in sine un germene mic si rau. Depinde de fiecare, daca reusim sa invingem boala prostiei. Sau nu. Tratament nu exista si nici nu se poate depista din timp.

Prostia oamenilor destepti consta, in primul rand, in faptul ca vorbesc inainte sa se gandeasca. Acest simptom al bolii iese la iveala doar din cand in cand si, slava Domnului, cu putin autocontrol se poate trata. Sa fie oare mai indicat sa nu gandesti pur si simplu, sa faci anumite lucruri fara sa te gandesti la consecinte?! Poate, deoarece daca stai sa te gandesti, sa analizezi, sa delimitezi piste si variante, risti sa nu mai faci nimic...

In cazul persoanelor cu creier destul, dizolvat insa in prostie, trebuie sa ii dam dreptate lui Elbert Hubbard, care spunea ca genialitatea poate avea limitarile sale, dar prostia nu are acest handicap.

Cel mai mult ma mira puterea persoanelor care se zbat sa ajunga undeva sus si aici nu ma refer la Rai, ci la crema societatii. Oameni simpli, cu un IQ cat se poate de mic, fara dorinta de a face intr-adevar ceva pentru societate, cu singurul scop de a se imbogati. Si, din pacate, trebuie s-o spun: nu ei sunt prosti ca incearca, sunt prosti cei care ii accepta. Fiind un an preelectoral, in viitorul apropiat cred ca vom avea foarte multe exemple de acest gen. Astea fiind spuse nu e de neglijat nici ideea francezului Voltaire: pentru a reusi nu este suficient sa fii stupid, trebuie sa ai si bune maniere.

Prostia tine deci de conditia noastra umana pe care o meritam cu desavarsire: cat timp traim sub egida prostiei, suferim!

Putini stiu ca, in afara de formula care sta la baza existentei E=mc², Albert Einstein, a ramas celebru si datorita unei constatari de alt gen: "Doar doua lucruri sunt infinite: universul si prostia umana; iar de cea din urma sunt foarte sigur." Subscriu.

Suntem ce-am fost mereu si asta ne ingrijoreaza

2009-11-09T11:11:00.000+02:00

Textele de mai jos au fost scrise in urma cu aproximativ 130 de ani; ele par insa extrase din presa de azi, dovedind inca o data, daca mai era nevoie, ca romanii, vorba lui Emil Cioran, sunt din ce in ce, mai elocvent, ei insisi in tot ce fac. Suntem ce-am fost si asta ne ingrijoreaza pe noi toti, intarindu-ne credinta ca schimbarea la fata a Romaniei va dura multe decenii …

Similitudini…

"Si astfel mii de oameni ravnesc in tara aceasta sa capete avere si onoruri pe calea Statului, sau cel putin sa traiasca de la dansul".
"Acuma (la schimbarea puterii-n.red.) adunatura de gheseftari din Dealul Mitropoliei se pune sa judece lumea. Mai intaiu toti din Guvernul trecut, fie ministri, fie functionari, au fost cel putin hoti, stabilesc dumnealor. De aceea proces tuturora, - iar functionarilor, destituire. Daca unuia nu-i gasesti macar cusurul pe care il are soarele, si daca are mai multa stiinta de cum s-ar cere pentru serviciul lui, ii desfiintezi deocamdata postul pentru ca trebuie facute economii, apoi il reinfiintezi, cand tara e iar bogata si-ti pui ciracul in locul gasit vacant, - ca din intamplare".
"De la un capat al tarii la altul se conrupe ori ce simtire curata, orice om onest".
"Un arendas a fost dat afara de pe mosia Statului, pentru ca, desi are o avere intreaga bagata in semanaturi, n-a platit la termin si un deputat vrea sa ia mosia cu pretul jumatate si sa se foloseasca si de samanaturile omului … si tot asa in infinitum".
"Liberalii promit intodeauna ca nu se va plati nici o dare; nici timbru n-are sa mai fie in vremea lor, nici capitatie, nici monopol de tutun, nici armata, nici dari pe bauturile spirtoase, ci numai posturi multe, in care sa incapa toti, si Pastele Domnului, Pastele Libertatii, de la un capat al tarii la altul".
"A introduce formele unei civilizatii straine, fara ca sa existe corelativul ei economic, e curat munca zadarnica".
"Apoi e cumplit de mare diferenta intre valori. Incarcand 500 de vagoane cu grau, capeti in schimb o jumatate de vagon de obiecte de lux. Cu un cuvant, natia agricola e expusa de-a fi exploatata de vecinul industrial, ba de-a pierde pe zi ce trece clasele sale de manufacturieri cari, neputand concura cu fabrica, devin proletare".
"Bresle nu mai avem, negotul incape pe miini straine, incat, mine sa vrem sa vindem ce avem, gasim cumparatori straini chiar in tara, si-am putea sa ne luam lucrurile in spinare si sa emigram in America".
"Limba romaneasca ati sters-o din licee, voiti s-o stergeti si din scoala rurala cu toata comoara ei de locutiuni, de proverbe, cu bogatia ei de forme si gingasia de simtiri?"
"… de la alegator incepand, tot constitutionalismul se margineste la pazirea exterioara de formalitati goale, pe cand in fond tot spiritul constitutiei e falsificat, toate garantiile ei inlaturate, atunci nu mai poate fi vorba de guvern parlamentar. Atunci avem a face cu o societate … care intimideaza tara prin manopere machiavelice …"
"Aceasta-i pedeapsa ce ne-a lasat-o Dumnezeu, pentru ca am facut din scoli numai unelte, in care se ingramadeste invatarea unei multimi de cunostinti, fara sa fi ingrijit de loc pentru cresterea inimii si caracterului…"
"Toata mizeria noastra publica o imbracam in formele poleite ale unei civilizatii calpe … fierberea unor elemente necurate si lupta lor cu elementele ce au mai ramas inca sanatoase in tara se numeste politica".
"Nimic sau aproape nimic nu se produce in adevaratul inteles al cuvantului, in tara aceasta, de cat pe taramul agricol. In cea mai mare parte, agricultura noastra se lucreaza intr-un chip cu totul rudimentar … productia noastra atarna de la buna vointa cerului".
"De la miscarea din '48 incoace si pana astazi, natiunea romaneasca, pe terenul politic, n-a facut alta de cat a se lepada sistematic de ori ce traditie, a rasturna ori ce autoritate, a arunca departe ori ce s-ar fi numit original in viata ei nationala, si in acelasi timp a adopta … toate reformele, toate teoriile cosmopolite, toate calapoadele internationale in viata politica si intelectuala, in limba, in moravuri, in tot … siretenia, viclesugul si cinismul - virtuti cetatenesti; gheseftul - scopul, si politica umanitara - mijlocul …"

Iata, exclamam, nimic nou sub soare, similitudinile Romaniei de azi - de etica, de comportamente, de mentalitati - cu ale Romaniei de acum 130 de ani sunt izbitoare! …

Si daca n-ai recunoscut autorul acestor comentarii, extrase dintr-o exceptionala opera gazetareasca, este momentul sa afli ca acesta este inegalabilul Mihai Eminescu...

Micile secrete care ne fac mari

2009-11-09T11:10:00.002+02:00

Mi-am propus sa discutam astazi despre micile secrete care ne fac mari. Este vorba de micile murdarii pe care le pastram cu sfintenie sub covor pentru a le dezveli cu gratie atunci cand soarta ne scoate in fata un personaj numai bun de improscat. Va suna cunoscut? Ma refer aici la toate fiintele care ne mananca zilele cu foamea lor de afirmare cu orice pret, desi este evident ca natura nu le-a inzestrat cu calitatile necesare pentru a iesi in fata.

Promovarea prin ricoseu este o tehnica binecunoscuta in toate mediile, de la asociatia de locatari de pe scara si pana la palatele pazite de SPP. Ideea, universal acceptata, este ca nu ne putem sfarsi zilele intr-un cvasianonimat total, atunci cand "valoarea noastra care este" ne indeamna sa scoatem capul in lume si sa dam din coate ca puii de lighioane in vizuina ca sa razbim la lumina si, eventual, in mass-media.

Intr-o Romanie in care nimic nu pare sa aiba mai mult succes decat experimentele de orice natura, modul in care ne desemnam liderii nu are de ce sa faca exceptie. Este modul prin care o societate inca salbaticita triseaza selectia naturala, evitand procesul lung si macinat de esecuri prin care un individ se fortifica si ajunge sa-si asume anumite responsabilitati intr-o comunitate.

Pentru ca un asemenea procedeu sa fie lesne incununat de succes trebuie indeplinite, evident, o serie de conditii. Prima ar fi demolarea statuilor. Nu trebuie sa ai oameni cu statura care sa faca umbra deasupra ta daca vrei sa fii observat. Somitatile dauneaza rau unor indivizi care nu se simt siguri pe picioarele lor, exact ca piscurile golase unor plante fara radacini puternice. A doua ar fi coafarea moralei. Regulile de bun simt ale societatii romanesti spun ca, daca vrei sa ai succes, nu trebuie sa ai dusmani, ci prieteni mai apropiati sau mai distanti, nu trebuie sa faci aliante, ci sprituri, nu trebuie sa ai principii, ci printipuri.

Cea mai importanta conditie este insa stiinta, care se invata, de a colectiona cu grija micile murdarii din care se pot plamadi apoi calomnia, insulta si hahaitul public. Dar stiinta asta nu e totul. E foarte important sa lasi toata aceasta mizerie sa razbata cu energia unui mic gheizer, pentru ca toata lumea sa inteleaga ca rabufnirea este ceva moral si ca nu putea fi evitata. Din toate trebuie sa razbata parfumul de misiune sacra, chit ca te murdaresti in fiecare zi ca un vidanjor.

Noi, romanii, ne asteptam randul la afirmare ca pacientii in anticamera unui doctor de familie cu prea multi pacienti. Unii suntem prea bolnavi sa ne bagam in fata, altii ne enervam si plecam injurand, iar cativa, mai putini, suntem intotdeauna nesiguri pe spaga pregatita in buzunar. Ne resemnam mereu si lasam totul in grija celor cu pile sau mojicilor de cariera...

Nimuricu'

2009-11-09T11:09:00.002+02:00

Cand sufletul pleaca la plimbare cu jeepul

Cand lumea sta a se-mburda pe resturi de suflet si simtire, in locul unde se pune harta in cui, da navala… Nimuricul. Desi are picioare si maini, desi are nasu-ntre ochi si mersul biped, aista cu nimeni nu s-asamana, aista ca nimeni este. Nesimtirea nu-l da afara din casa, mai mereu sta-mbracat in haine de gala, sta pe-ntuneric cu ochelarii de soare la ochi, picior peste picior sta la cina-i de taina, inconjurat de lachei si oameni fara demnitate, prea devreme-ncovoiati de-o lume stramba, in care bisnitarii-mpart castigul cu politistii care-ar trebui sa-i aresteze, in care Minciuna sta cu Alesul la masa, in care cel care fura o paine capata pedepse uriase, in timp ce evazionistii de meserie nimic nu patesc. E apa-n care cei rai si puternici ai zilei se scalda fara sa pateasca nimeni nimic, e locul in care limanul dintre viata si moarte-i usor de trecut daca te pui crucis, proiectelor lor.

E politician de meserie, adeseori chiar primar, mai intotdeauna corupt si veros, de netaiat, precum palamida-n lanul cu grane vitale e. E murdar pe dinauntru si curat pe afara, mereu convins de faptul ca sapunul spala tot, chiar si nerusinarea de-a-ti sfida constant concetatenii.

Unul ca el uita de Dumnezeu cu usurinta, se crede unul asemenea Lui, puterea i-a intunecat mintea, banii – bunul simt. Nu se mai simte facut din lut, scoborator din astri pare. Cocioaba-n care s-a nascut de mult ii e uitata, iar vila-n care-si afunda prezentul e taman buna sa-i gazduiasca tat neamul. Un neam de care-a cam uitat, un neam de care constant se dezice-n trecerea lui printr-o lume improprie visului si poeziei.

Avem exemple de sfinti printre noi. Sunt peste tot, ne inconjoara din toate partile. Numai mintea noastra ingusta nu-i poate dibui orisicand si oriunde! Sunt oamenii simpli si frumosi, frumosi sfidati intre campanii electorale, cei carora pana si de faptul ca se roaga in gand parca li-i teama. Sunt cei flamanzi si goi, cei nededati la belsug si desfrau, cei mirosind de departe-a simtire, a inabusita durere.

Avem si straini printre noi. Sunt multi, sunt parca din ce in ce mai desi printre noi. Sunt straini de noi pentru ca si noi suntem straini intru totul de ei. Ne suntem unul altuia straini, pentru ca apropierea ne sperie, pentru ca dezbracatul sufletului in strada nu ne este la-ndemana. De parca Adevarul trebuie constant acoperit cu nisip si mizerii, in timp ce Minciuna trebuie lasata aiurea-ntre noi.

Sunt straini si straini printre noi! Sunt straini si "straini”! Suntem si noi straini. De ei, chiar de noi insine adeseori! Ne sunt straini pentru ca vin de departe, dar mai avem si straini care vin de aproape. Si mai avem si straini de cartier, straini de bloc, de scara chiar, de usa chiar! Numai de noi insine mai trebuie sa devenim straini! Ca-n rest, pe toate le-am rezolvat!...Eeeeeh! C-asa-i romanul, cand innebuneste!…

Cronica de 5 secunde: Iadul romanesc

2009-11-09T11:08:00.002+02:00

Se zice ca nu numai pamantul e impartit in tari si popoare, cica si iadul este si el impartit dupa o structura asemanatoare. Asa ca cei care aleg la un moment dat un loc unde nu este nici intristare nici suspin, pot sa ajunga in iaduri cu nume (mai) exotice: german, francez, american.

Tu ce ai alege?

Un biet suflet de pamantean care a luat si el calea cerului a fost pus, cica, sa aleaga iadul in care ar prefera sa-si petreaca vesnicia. La iadul nemtesc lucrurile stateau prost. Sufletele erau puse pe scaunul electric, culcate pe paturi de cuie, apoi batute de cate un drac "de fritz" care nu stia de gluma. Experienta Auschwitzului era evidenta. Brrr!

In iadul rusesc nu era altfel, sufletele erau puse pe scaunul electric care era alimentat direct de la centrala de la Cernobal, apoi bagate in cazanele mari de smoala, apoi batute de un rusnac beat. Experienta Siberiei, deh!

La americani, la francezi, la chinezi lucrurile nu se prezentau mai bine.

Surpriza mare a fost sa descopere ca la iadul romanesc coada era imensa. Derutat intreaba un dracusor care umbla creanga-balanga, cam cum esti tratat in iadul romanesc. "Pai, te pun pe scaunul electric, te aseaza pe un pat de cuie, iar restul zilei te biciuieste dracul roman...!". "Dar e cam acelasi lucru cu ce se intampla si in alta parte", spuse derutat sufletul. "Ei, nu-i chiar asa. La romani scaunul electric nu merge de la inaugurare si nu vine nimeni sa-l repare. Cuiele din pat au fost furate iar dracul care se ocupa cu biciuitul e un fost senator care vine, semneaza de prezenta si apoi dispare la bufet...!". Tu ce ai alege?...

Devenim cobai cu o simpla reteta. Incet dar sigur

2009-10-26T12:00:00.000+02:00

Imi amintesc perfect cand am mancat pentru prima data pulpe americane. Era 20 mai 1990, ziua in care 86 din 100 de romani cu drept de vot s-au imbulzit la urne sa dea in cap capitalistilor Campeanu si Ratiu. Eu am fost printre cei 14 la suta rezistenti la iluzia democratiei…

Amintiri despre inceputul sfarsitului

Mi-am petrecut dimineata curatand doua baxuri de pulpe americane. Dupa ce am burdusit congelatorul (nu ma dezbarasem de frica foametei), ce-a prisosit a ajuns pe gratar. Atunci, in Duminica Orbului devenita ziua alegerilor libere, l-am umplut cu pulpe. Grasimea albicioasa sfaraia pe gratar. Noi beam Pepsi si ne miram de imensitatea copanelor americane. Si ce fragede ni se pareau! Ar fi trebuit sa ma bucur ca din urne a iesit Ion Iliescu, cel care ne-a pus pe gratar pulpe americane. Nu m-am bucurat si, dupa cativa ani, am aflat ca savurasem cu pofta rezerva nationala a SUA, ca pulpele erau mai batrane decat noi, iar fragezimea li se tragea de la steroizi.

Abia de ceva vreme se vorbeste despre efectul alimentelor artificiale asupra tinerei generatii, care se maturizeaza in ritmul in care cresc puii americani pentru export. Copiii nostri ajung la pubertate atat de repede, incat va trebui sa coboram varsta minima legala pentru casatorie. Acum, dupa amar de ani, medicii inca mai pun unele dereglari pe seama pulpelor americane…

Imi amintesc ziua in care un medic din Bucuresti i-a prescris dintr-un condei copilului meu de trei luni Ceclor. Nu stiam nimic atunci despre noua generatie de antibiotice. Primul medicament din viata fiicei mele parea inofensiv, chiar apetisant. Un sirop dulce cu miros placut. Instinctul m-a impins sa citesc prospectul si m-am ingrozit. L-am aruncat la cos. Am ajuns cu bebelusul la spital. Un medic batran a impachetat-o in cearsafuri ude si m-a felicitat ca nu mi-am otravit copilul din fasa. Imi amintesc ziua in care am citit despre Piramidon si efectele sale in timp. Nu-mi amintesc cate piramidoane am inghitit in copilarie. Nici nu vreau sa ma gandesc…

Imi amintesc ziua in care am primit prima cutie de vitamine americane. Erau o mie de pilule menite sa ne faca par, dinti si piele ca ale vedetelor de la Hollywood. Am primit-o la un seminar, prin '96, la care m-a tarat o prietena medic. "N-o sa-ti para rau", mi-a zis. Am uitat tema seminarului. Nimeni nu parea interesat. La sfarsit, au fost prezentate vitaminele minune. Toti cei peste o suta de participanti au plecat cu sacose burdusite. Gratis. Am aflat atunci ca stimulentele nu s-ar limita la atat. Industria medicamentelor este atat de puternica incat isi permite sa cheltuiasca sume colosale pentru a impune un produs pe piata. Am aflat, lucrand in presa, ca firmele de medicamente ii mituiesc pe medici, farmacisti si chiar pe ministrii sanatatii cu invitatii la congrese, cu burse si excursii. Nu li se cere in schimb decat sa ne transforme pe toti in cobai. Cu o simpla reteta…

Dar cea mai urata experienta a avut-o fiica mea. Totul a inceput acum aproximativ sapte ani. I s-au inflamat niste ganglioni. A mers la medic. Nimic grav, e de la raceala. Apoi a inceput sa se sufoce. O alta vizita la medic si investigatiile de rigoare. Nimic grav, un "banal" nodul tiroidian cu care se poate trai pana la 80 de ani. A aparut ostoporoza. S-a cronicizat stare de oboseala si s-a instalat, adancindu-se cu fiecare zi, o stare depresiva. S-a ajus pana la suicid. Medicul de familie s-a spalat pe maini: "E de competenta psihiatrilor!"... S-au cautat medici buni, cu experienta. Diagnostic clar, indubitabil: "Borderline". In limba romana: e un pericol pentru ea si pentru cei din jur. I s-au prescris tot felul de antidepresive, care mai de care mai puternice si cu mai multe efecte secundare, fara niciun fel de analize prealabile si impuse de administrarea unor antidepresive cunoscute ca fiind cancerigene. Rezultatul? Alte tentative de suicid si nici poveste ca starea depresiva sa scada in intensitate. In vara aceasta, la un control medical a venit bomba: fiica mea avea cancer tiroidian. A fost oprata de urgenta. Apoi a urmat alt calvar gasirea unui loc pentru terapia cu iod radioactiv. In final s-a rezolvat si aceasta problema. Cu o intarziere de doua saptamani. Suficient pentru ca sa apara si alte carcinoame. S-a facut terapia cu iod radioactiv si, dupa cinci zile, cand era radioactiva si nu avea voie sa se afle la o distanta mai mica de 4 m de orice alta persoana. A fost externata. Nu a fost un caz singular. Acest lucru se intampla zilnic, pentru ca in spitalele in care se face terapia cu I 131 nu sunt locuri suficiente pentru toti bolnavii de cancer pe care ii are Romania...

Sa fie acesta sfarsitul omului sanatos? Sau asistam doar la sfarsitul decentei, la sfarsitul omeniei sau, poate, doar la sfarsitul a tot ceea ce ne deosebeste de animale...

28 de legi de urmat

2009-10-26T11:40:00.000+02:00

Sincer, nu mai stiu cand, cum, de la cine sau de unde am "cules" aceste 28 de legi pe care le-am redescoperit rasfoind o agenda veche, dar cred ca trebuie sa fie urmate. Macar unele. Atat cat putem sau cat ne permitem. Dupa ce le cititi, va propun sa incercati sa va imaginati cum ar arata lumea in care traim daca viata noastra ar fi guvernata de aceste legi si daca fiecare fiinta umana le-ar respecta intrutotul...

1. Legea dragostei. Iubeste pe toata lumea ca pe tine insuti. Toate celelalte legi i se subordoneaza acesteia si nu intra in contradictie cu ea. Este o regula biblica. Se aplica la tot ceea ce facem ca indivizi, familii, oameni de afaceri, organizatii, tari. Are o bogatie/valoare universala incontestabila.
2. Legea cauza-efect. Exista o ordine universala. Nimic nu este accidental. Totul se intampla cu un motiv. Pentru fiecare efect exista o cauza sau un set de cauze.
3. Legea gandirii. Gandurile se materializeaza. Noi devenim ceea ce gandim.
4. Legea echivalentei mintale. Pentru a avea succes intr-un domeniu, trebuie sa avem o imagine clara a acelui succes in mintea noastra, o imagine mintala a ideii noastre de succes, o viziune.
5. Legea corespondentei. Viata noastra exterioara este o oglinda a celei interioare. Exista o corespondenta directa intre experientele si gandurile noatre pe de o parte si atitudinea noastra, pe de alta parte.
6. Legea credintei. Orice credem cu adevarat devine realitate (inclusiv credinta noastra ca meritam succesul).
7. Legea valorii. Ceea ce credem si apreciem cu adevarat se reflecta in ceea ce facem, chiar daca poate cuvintele noastre sugereaza altceva.
8. Legea motivatiei. Tot ceea ce facem este declansat de dorintele noastre interioare, nevoi si instincte, multe dintre ele venind din subconstient.
9. Legea activitatii subconstiente. Subconstientul nostru ne avertizeaza despre lucrurile din jur, in concordanta cu dorintele si grijile noastre cele mai puternice.
10. Legea expectantei. Ceea ce preconizam cu incredere ca se ve intampla, chiar se va materializa.
11. Legea concentrarii. Indiferent asupra a ce ne concentram si ne gandim in mod repetat, devine din ce in ce mai mult o parte a vietii noastre interioare.
12. Legea obisnuintei. Aproape tot ce facem este automat, rodul unui obicei. Obisnuintele care ne indeparteaza de telurile noastre trebuie schimbate.
13. Legea atractiei. Suntem cu totii niste magneti vii. Atragem oameni, intamplari si imprejurari care se armonizeaza cu gandurile noastre dominante.
14. Legea alegerii. Suntem liberi sa alegem ceea ce gandim si in consecinta suntem liberi sa alegem toate celelelte parti ale vietii noastre.
15. Legea optimismului. O atitudine mentala pozitiva ce merge mana in mana cu succesul si fericirea. Optimismul ne face placuti si vioi, mai susceptibili de a reusi.
16. Legea schimbarii. Totul se schimba, nimic nu este fix. Daca nu profitam de schimbare vom deveni victimele ei.
17. Legea controlului. Avem parere buna despre noi insine datorita faptului ca simtim ca ne controlam propria viata.
18. Legea responsabilitatii. Suntem pe deplin responsabili de ceea ce suntem, ceea ce avem, ceea ce devenim, si tot ceea ce reusim.
19. Legea compensatiei. Cu ceea ce contribuim sau investim, aceea vom obtine. Intotdeauna vom fi recompensati pe deplin pentru ceea ce facem.
20. Legea serviciilor. Recompensa noastra va fi direct proportionala cu valoarea serviciilor aduse celorlalti (sau, cum se spune, fii un stapan cu inima unui servitor).
21. Legea efortului aplicat. Toate lucrurile sunt sensibile la efort. De fapt, cu cat muncim mai mult, cu atat devenim mai "norocosi".
22. Legea supra-compensatiei. Trebuie ca intotdeauna sa "investim" mai mult decat obtinem; altfel nu vom obtine niciodata mai mult decat avem in acest moment.Trebuie sa facem mai mult pentru ceea ce suntem "platiti" pentru ca in timp sa fim rasplatiti cu mai mult pentru ceea ce facem. Principiul "ofera mai intai pentru a primi mai tarziu".
23. Legea "pregatirii". "Performanta vine in urma unei pregatiri intense. Adevaratii profesionisti investesc mai mult timp decat altii in pregatire.
24. Legea eficientei fortate. Pe masura ce actionam devenim mai eficienti. Niciodata nu avem timp sa le facem pe toate, dar avem suficient timp sa facem lucrurile cu adevarat importante.
25. Legea deciziei. Orice salt inainte isi are radacina intr-o decizie hotarata de a actiona. Si daca o facem cu indrazneala, vom avea de partea noastra un sprijin nebanuit/neasteptat.
26. Legea creativitatii. Orice progres incepe cu o idee in mintea cuiva. Tot ceea ce mintea noastra poate concepe actiona. Inflexibilitatea te poate face sa ratezi oportunitati.
28. Legea perseverentei. Abilitatea noastra de a persevera, in ciuda obstacolelor si a dezamagirilor, denota incredere in noi insine. Perseverenta este "o calitate de fier" in drumul spre succes.

De la teroristi la... Ministerul Spaimei Subite

2009-10-23T17:57:00.000+03:00

Daca pana la 22 decembrie 1989, nu aveam parte decat de stiri triumfaliste privind depasiri ritmice ale planului de productie si reportaje despre pasii importanti spre "cele mai inalte culmi de bunastare si progres", in vreme ce populatia flamanzea, statea pe intuneric si in frig, din 23 decembrie 1989, presa a facut stanga imprejur si n-a incetat sa ne bombardeze cu stiri catastrofice...

A inceput cu teroristii si cu reteaua de apa potabila otravita si a continuat cu toate pericolele iesite din mintea unor regizori de filme de groaza: pericole iminente de cutremure, inundatii fara asemanare, prabusiri de avioane, alunecari de teren, jurnalisti rapiti, mafia traficului de carne vie, crime si violuri. In felul acesta, se introducea pomenita "spaima subita, in general neintemeiata si adesea colectiva". N-o sa mai avem recolta, preturile vor creste ingrozitor, institutia la care lucrez e in prag de faliment, dascalii nu-si fac datoria, medicii nu iau decat spaga, pretul gigacaloriei va creste iar, n-o sa se mai gaseasca medicamentul de care depinde viata mea, dezvoltarea economica nesanatoasa se va razbuna cat de curand, violatorul in serie din parcul din centrul orasului a revenit. Cand nu sunt subiecte apte de a naste binecuvantata panica, le inventam.

De ce toate astea? Fiindca trebuie sa existe un motiv suficient pentru a justifica faptul ca, in cele mai multe domenii, suntem pe ultimul loc al dezvoltarii din Europa. Fiindca trebuie sa existe o justificare pentru nivelul de trai care intarzie sa creasca. Fiindca trebuie sa existe o explicatie de ce doar reprezentantii Partidului Romania Mica o duc bine, nerusinat de bine.

Anul trecut (ca si acum doi ani) panica a fost focalizata pe inundatii. In toata Europa au fost inundatii, dar noi boceam de mama focului, demnitarii mergeau sa se holbeze la sinistrati, promitandu-le marea si sarea, iar, dupa un an, oamenii au ramas doar cu marea (din localitatile lor distruse). Anul acesta vorbim despre seceta, despre canicula in general. Sigur ca este cald, sigur ca incalzirea globala nu s-a oprit la punctele noastre de frontiera, dar urletele de jale de pe toate canalele informatiei depasesc normalul. Intr-un ziar apare pe prima pagina un lan parjolit de soare, pe pagina a doua un batran cardiac rasufland greu, doar pe pagina a saptesprezecea un micut articol scris de un specialist care afirma ca lucrurile nu stau chiar atat de catastrofal la nivel national si ca nu facem exceptie in lume.

Exista tari unde caldura aceasta este frecventa, unde exista sisteme de irigatie, unde s-a ajuns ca apa sa le fie oferite plantelor cu picuratorul rationalizat, unde lumea nu este indemnata sa se caineze 24 de ore din 24, ci sa gaseasca mijloace de a imblanzi natura. Iar autoritatile chiar fac tot posibilul pentru ca recoltele sa supravietuiasca, pentru ca oamenii sa nu cada lati pe strada, iar economia sa nu suporte vesnicele "sincope justificate".

In Romania, singura institutie care functioneaza ireprosabil este Ministerul Spaimei Subite, in general neintemeiata si adesea colectiva. Iar mass-media slujeste plina de devotament aceasta structura, una dintre putinele noastre structuri de inalta competenta si performanta...

Bunul-simt este o problema fara varsta

2009-10-23T17:25:00.000+03:00

Sa clasifici, in functie de varsta, oamenii ca fiind cu bun-simt sau nesimtiti este o operatiune riscanta si periculoasa, specifica unor indivizi care nu poseda un cod de valori care sa le permita macar definirea categoriilor...

Ce varsta are nesimtirea?

Am auzit de atatea ori, inca de cand eram copil, expresia "tineretul din ziua de azi" rostita cu atata dispret si tenta vadit rautacioasa incat avea clar ca mesaj ideea ca, vezi Doamne, cel care vorbeste face parte dintr-o generatie atat de binecrescuta incat pe membrii ei ii dadeau respectul si politetea afara din casa. Sa clasifici, insa, in functie de varsta, oamenii ca fiind cu bun-simt sau nesimtiti este o operatiune riscanta si periculoasa, specifica unor indivizi care nu poseda un cod de valori care sa le permita macar definirea categoriilor, cu atat mai mult nuantarea despre care vorbim.

Doua exemple intalnite zilele trecute, la un interval de numai cateva ore, mi-au oferit contraargumentele necesare pentru a combate cu real succes falsa axioma a generatiei de batrani cu buna crestere, opusi comportamental (si nu numai) "tineretului din ziua de azi". Primul dintre acestea, sambata dimineata, la un chiosc de cartier, "cu de toate": un individ intre doua varste, cu aplecare spre a treia, insotit de cativa amici din aceeasi generatie, sorbea cu nesat o cafea, la o masa asezata strategic in fata chioscului. Dupa cateva guri luate din licoarea diminetii si alte cateva fumuri savurate la intensitate maxima, trase cu nesat dintr-un muc de tigara ce parea sa nu se mai termine, a aruncat mucul pe jos, desi pe masa exista o scrumiera, iar cosul de gunoi era la mai putin de un metru de el, la un brat distanta...

Al doilea exemplu: intr-un magazin alimentar mai de fite, aproape plin la acea ora, lumea intra si iesea continuu. Ei bine, o pereche, ambii apropiati de varsta a treia, s-a oprit sa isi aranjeze banii in portofel exact in usa magazinului, unde au stanjenit pe cei care voiau sa intre si pe cei care voiau sa iasa din magazin si nu s-au miscat pana ce nu au terminat, cu nedescrisa nesimtire, asezarea banilor, lucru pe care puteau sa il faca, la fel de bine, cu un pas mai la dreapta sau mai la stanga...

Ce se vede din aceste exemple? Un lucru simplu: ca bunul-simt este o chestiune individuala, care nu tine de apartenenta la o generatie sau alta.

O alta expresie des uzitata atunci cand vine vorba despre tineri si gradul lor de cultura este " pe vremea mea se facea carte, nu gluma"... Pentru mine, aceasta replica vine ca o minge ridicata la fileu atunci cand am minge de meci. Daca tot se facea "carte, nu gluma" in vremurile acelea, ii rog cat pot eu de frumos sa imi spuna, intr-o limba de circulatie internationala (alta decat rusa) ca sunt proasta... Replica vine, evident, in cea mai pura limba romaneasca. Atunci arunc un "cel mai destept cedeaza" urmat de un zambet triumfator si imi vad de treaba mai departe.

In concluzie, bunul-simt si inteligenta nu pot fi raportate in nici un caz la varsta. Si, pentru ca tot veni vorba despre inteligenta aici, nu pot sa nu consemnez raspunsul dat de un bun prieten unui oponent care nu a avut alt argument asupra chestiunii in disputa dintre ei decat "eu am dreptate, ca sunt mai in varsta". Raspunsul a fost scurt si cat se poate de elocvent: "Adica toti prostii sunt sortiti sa moara tineri!"...

In final, trebuie sa fac o precizare: nu sunt impotriva celor in varsta si nici de partea tinerilor. Am incercat doar sa fiu realista si sa arat ca nu toti cei in varsta pot constitui modele reale pentru tineri!...

Despre "bucuria" romanilor de a da spaga...

2009-10-23T15:30:00.000+03:00

In Romania, spaga e doar o alta dimensiune a legilor pe care cateva capete neinspirate le-au votat. A lua sau a da mita e ceva atat de la indemana si atat de in virtutea firii, incat nu inteleg propaganda care se face pentru a starpi acest fenomen.

Mita e o lege in sine

Spaga e ca o mama protectoare in fata concubinei cu zambet vulgar care este sistemul romanesc. Daca avem rabdare sa cuantificam timpul pe care il irosim pe la cozi ca sa obtinem o cerere prin care poti sa faci o alta cerere ca sa primesti o hartie care iti permite accesul catre o alta incapere cu un birou in care faci din nou o cerere, ajungi la un simplu raspuns: mita. Nu e mai simplu sa scoti bani pentru ca sa ti se livreze la domiciliu o cale mai usoara de a-ti plati datoriile catre stat? Paradoxal, singura cale e sa platesti pentru a putea plati in liniste. E foarte simplu sa iti spargi pusculita ca sa primesti identitate in timp util, acel cod de bare prin care ti se confirma ca esti, si fara de care trebuie sa faci cheta pentru un loc in sala de asteptare. Platesti ca femeia de serviciu sa tina matura strans inclestata intre degete si sa nu ascunda gunoiul sub covor, platesti pentru ca medicul sa nu iti taie capul pentru o migrena sau sa iti uite bisturiul in pantec. Platesti ca sa primesti adapost atunci cand te trezesti pe strazi, ca un caz social care se respecta. Platesti ca notarul sa nu cumva sa iti puna gresit stampila pe un act oficial si sa fii nevoit sa revii. Dai bani ca sa iti bandajezi nervii de tibetan aflat in somaj. Platesti ca sa iesi cumva in evidenta. Mita e, de fapt, un gest disperat de luare aminte, intr-o tara in care nu iti mai permiti luxul de a fi onest.

Romanii nu se nasc egali. Dar mita poate compensa aceste diferente de clasa. Ca in orice sistem care se respecta, si aici exista imperfectiuni. Unii dau mai mult si aceia vor fi favoritii competitiei. Ei bine, pe scena intra atunci charisma si forta negocierii. Daca un student are cei sapte ani de acasa, va sti sa convinga administratorul sa primeasca o suma decenta pentru a-i furniza un loc in camin, in momentul in care lista oficiala nu s-a dovedit prietenoasa. Dar sistemul trebuie reglementat. In loc sa asteptam mult si bine ca legile sa se aseze ca niste virgine la locul lor, mai bine s-ar lucra putin pe o organizare a fenomenului de mituire a acestora. Si pe o strategie de imagine a spagii, care e deja un reflex comportamental. E mult mai bine pus la punct acest sistem si, zic eu, mai durabil. Lasandu-ne ipocrizia la o parte, noi toti iubim mita cu care ne tachinam atat de mult. Mult mai mult decat pe oamenii care ne conduc si care ne decid soarta. E, poate, mai aproape de cultura noastra balcanica ce tine ca o iapa indaratnica sa infrunte intreaga floare a cumintii Europe.

Cu fruntea sus fara rusine si simtul realitatii

2009-10-23T15:28:00.000+03:00

Ce e rusinea? Mai putem vorbi in anul 2009 despre rusine? Mai cunoastem acest termen ca sintagma distincta? Sau devine pur si simplu un sinonim al cuvantului modern sau asimilat acestuia? Ca e la moda sa facem lucruri nerusinate, fara sa ne treaca prin cap faptul ca nu e normal, sau, de ce nu, etic. E de vanzare trupul, sufletul, spiritul, gandirea. Orice si oricine poate fi cumparat sau vandut.

"Doar din iubire iti poti construi un viitor"

Sunt insa unii care nu vor nici sa vanda, nici sa cumpere, ci fura. Cuvinte, idei, sentimente. E ca si cum o pasare naparlita, care vrand sa-si ascunda goliciunea si neputinta, umbland prin diferite cuiburi, aduna fel de fel de pene si isi creeaza o haina din acestea. Unele pene vor fi frumoase si stralucitoare, altele mici si murdare. Oamenii care vor vedea aceasta pasare, si li se va cere parerea, pot fi categorisiti in doua: unii care vor accepta pasarea, felicitand-o ca-i descurcareata. Poate ii vor cumpara si o colivie de aur, ca multi au nevoie de acest gen de pasare, care stie cum sa "imprumute", si sa ramana, totusi, cu fruntea sus, intr-o atitudine plina de dispret la adresa celorlalti.

Cea de-a doua categorie de oameni vor condamna pasarea, dand de inteles ca ar fi acceptat-o mai degraba naparlita si goala, cum i-a fost sortit sa fie, decat bogata prin ceea ce a adunat de la altii. Ei sunt acei oameni care stiu ca unii chiar nu pot, oricat s-ar stradui. Cum e cazul si pasarii noastre naparlite.

Pasarea insa, netinand seama de nimeni si nimic, isi incearca norocul si isi urmeaza propriul joc care devine o hora interminabila. Se gandeste ca vor fi unii care, peste cativa ani, nu se vor intreba de unde vin penele. Nici banii, nici puterea, nici conceptiile...

Ia sa punem noi mica pasarica studiata sub o lupa psihologica. Oare cum gandeste?

"Sunt puternica. Vopsesc cerul in nuantele care sunt la moda, sau care imi plac. Nu are nimic daca cerul e albastru. Daca vreau, declar pur si simplu ca albastrul care se vede este, de fapt, rosu. E asa de simplu! E nevoie doar de o doza corespunzatoare de nerusinare si tupeu. Iar cand aceste ingrediente se amesteca, e bine. Pentru mine! Pentru altii e grav!"

Pentru pasarica micuta, care gandeste asa, avem un singur sfat: "Pasarica, muta-ti cuibul!".

Am un pieten care are o vorba inteleapta: "Cand esti prost si viata e grea!". Completand putin ideea lui, ajungem usor la un verdict in ceea ce priveste pasarea: "Cand esti prost, dar nu-ti dai seama, viata e usoara".
Si atunci cum e bine sa fii? Mincinos, plin de tupeu si cleptoman, dar apreciat de unii aidoma tie, ori corect, drept si plin de iubire, dar poate condamnat de altii.

Inteleptii trecutului au dat o reteta vietii: "Doar din iubire iti poti construi un viitor". Dar nu iubire fata de propriul orgoliu sau de propria imagine, ci din acea iubire pe care o oferi celor din jur, fara sa ceri nimic in schimb.

Multi se gandesc ca in 2009 nu merita sa fii un om bun, sa traiesti (si) pentru altii, sa faci lucruri bune, incercand sa incalzesti sufletul celor din jurul tau. Sa fie aplicabila, mai degraba, metoda "à la pasarica"?! Ca tine cat tine. Dar nu mult.

Adevarul supara. Minciuna e acceptata...

2009-10-23T15:20:00.000+03:00

Am auzit recent un proverb arab care mi-a placut mult: "cine spune un adevar, trebuie sa aiba un cal foarte bun, ca sa poata fugi imediat, cat mai departe..." Din pacate, acest proverb ni s-ar potrivi si noua, pentru ca pe plaiurile noastre mioritice sunt putini acei oameni care suporta sa li se spuna in fata cum stau lucrurile...

Da' inflamabili mai suntem!

Flatarea, gadilarea vanitatii, minciuna, chiar grosiera, le sunt mult mai pe plac.Trebuie sa fii puternic pentru a accepta ca nu esti perfect, chiar daca ai ajuns sa realizezi niste lucruri, pe bune, si ocupi o pozitie importanta. E mai greu insa sa-ti pastrezi luciditatea, simtul critic, autoevaluarea. In jurul tau roiesc tot soiul de "yesmani" interesati, lingusitori, care-ti prezinta realitatea deformat. Ca, vorba aia, daca ai ajuns important, nu mai ai timp de fleacuri, te apuca un soi de megalomanie si crezi ca pamantul se invarteste dupa tine. Ceea ce este ridicol, dar unii nu mai au acest simt, l-au pierdut definitiv. Se inflameaza din te miri ce, dau declaratii, comunicate, nu admit nimic care vine din alta parte decat aceea pe care o controleaza. Asta e - vor control absolute... Si atunci unde este este pluralitatea, dialogul de idei, toleranta? Si simtul umorului, la urma urmei? Chiar totul a devenit politic si subiect de vindicta, de rafuieli? O vorba spusa in gluma, cu buna intentie, este distorsionata, atrage procese de intentie. Urmeaza proteste, amenintari, infatisari la tribunale, da avem treaba, nu gluma! Si, de cele mai multe ori, totul se incheie cu faimosul pupat in Piata Revolutiei. Ca asta-i specificul nostru, mult zgomot pentru nimic. In timp ce probleme adevarate, grave, asteapta sa fie recunoscute, privite in fata si rezolvate. Dar asta cere efort, concentrare, seriozitate, pe cand sa faci tevatura, scandal, nu! Si nici nu pare nimeni interesat sa observe si lucrurile bune, pozitive, pentru ca, se stie, raul e mai spectaculos, trezeste curiozitatea, atragand multravnitul rating. Oamenii se grabesc sa-si dea cu parerea, dar arareori judeca, isi pun la treaba ratiunea.

Aparentele, ipocrizia, interesele sunt, de departe, cele care au castig de cauza in relatiile sociale. Un filosof, Blaise Pascal, spunea ca omului ii este proprie amagirea, ca aceasta e adanc inradacinata in firea lui, in dauna chibzuintei si dreptatii. Din pacate, nu se insela, aversiunea fata de adevar si inflamarile teatrale, retorica goala, fiind si astazi moneda curenta…

A fost o vreme...

2009-10-23T15:11:00.001+03:00

A fost o vreme cand am crezut ca pot sa invat din carti, sa invat despre ceilalti, despre mine, despre viata, despre orice si oricat. Acum vad insa ca m-am inselat, pentru ca din carti nu pot decat sa incerc sa produc acea miscare magica a constiintei mele, miscare care sa-mi aduca in lumina intelepciunii cele pe care sufletul meu le-a ascuns de mintea mea atat de plina, deseori de confuzie si de prostie, pentru ca numai sufletele ne pot apropia atunci cand mintile noastre ne despart.
Si ceea ce scriu acum este scris cu sufletul, un suflet in genunchi, deceptionat in mod egal de conformismul necesar impus de societate si de individualismul imprevizibil descoperit instinctual. Cum as putea oare sa gasesc intelegerea, cand ma aflu inconjurata pe de o parte de tentatii si atasamente si pe de alta parte de dulcele gust al unei renuntari si aureola pasivitatii?!?...
Nu, cu siguranta nu pot intelege cu adevarat tot ceea ce se intampla azi cu noi, si cu lumea din noi care a ajuns din pacate sa o imite fara nici o masura pe cea de langa noi, dar pot incerca sa vad cu limitele pe care le am, servitutile acestei existente care, asemenea unui vierme inalta ziduri din gandurile alese la intimplare pe care ne construim si ne jertfim clipa de clipa aceasta viata...
Si daca viata noastra ar fi o mare atunci, cu siguranta, pe creasta valurilor sale ar pluti nu lucrurile profunde, "cu greutate", ci doar cele usoare pe care slabiciunea noastra nu le lasa sa coboare in adancurile unde se ascund nepretuite comori...
Dar usor, usor este sa judeci si sa-i condamni pe ceilalti, sa incerci sa gasesti vinovati, ca si cand acest lucru ar presupune o constructie extraordinara. Si din nefericire sunt multi cei care judeca si condamna facandu-si din aceasta o virtute . Peste tot se pare ca s-a descoperit solutia miraculoasa a tuturor problemelor, gasirea vinovatilor si aruncarea lor in cusca leilor sau in piata publica pentru a fi batuti cu pietre. Ce distractie, nu? Cu cata pasiune iau parte oamenii la aceste executii publice, si cu cata placere isi inchipuie ca ei sunt mai buni, mai morali, mai drepti, mai curati, pentru ca nu se afla in locul acelor condamnati.
Cata iluzie risipita, Doamne, pentru ca sa ne faci sa intelegem ca suntem cu toti doar oameni.
Oare chiar socotiti ca a gasi vinovati si vinovatii este ceva de lauda? Oare chiar credeti ca rautatea si critica si condamnarea celorlalti ne fac pe noi mai buni? Chiar credeti ca aruncand cu pietre asupra celor pe care-i consideram vinovati devenim luptatori ai binelui?... Ma indoiesc de toate acestea, pentru ca asa cum niciun doctor nu poate sa vindece ranile doar aratandu-le cu degetul si laudandu-se ca el este sanatos, la fel nici oamenii nu pot lupta impotriva raului doar osandindu-i pe cei care-l fac.
Cat oare vom mai putea rezista cu sufletele in genunchi, tarandu-ne prin neputinta tuturor vinovatiilor pe care ni le aruncam unii altora cu asa de mare placere?
Nu stiu cat, dar stiu in schimb ca nu trebuie sa saruti oamenii pentru a iubi lumea, asa cum nu tebuie sa gasesti vinovati pentru a crede in tine.
Si mai stiu ca aceasta condamnare continua a celorlalti este o aritmetica simpla si mincinoasa in care singura operatie este scaderea, eu fara el, fara ea, fara tu, fara voi, fara ei, fara ele, numai EU. Ce trist, ce singur si cat de mic este acest EU pe care incercam sa-l umflam si sa-l scriem cu litere cat mai mari.
Asa ca lasati judecatile si vinovatii, pentru ca fiecare dintre acestia isi vor primi "rasplata" si fara sa aruncam noi cu "pietre"in ei, mai bine ganditi-va la FERICIRE, pentru ca avem dreptul macar sa ne gandim la aceasta, nimeni nu ne interzice si nimeni nu rade de noi daca vrem sa fim fericiti manifestandu- ne bunatatea iubitoare fata de ceilalti care ne elibereaza de toate "orbirile"si toate conflictele noastre, pentru ca orice ras al acestora nu ar fi decat plansul suferintei lor pe care nu si-au cunoscut-o inca.

Ganditi-va la FERICIRE, pentru ca aceste ganduri sunt cele care ne construiesc in interiorul nostru gandurile bune si viata curata!...

Multe sunt posibile...

2009-10-23T14:56:00.000+03:00

Multe sunt posibile, este un fel de lozinca a carei "eficienta" am incercat-o sau am simtit-o fiecare dintre noi cel putin odata in viata. Este posibil ca putini oameni sa fie bogati si multi saraci, este posibil ca de fiecare data sa ne indepartam atentia de la ceea ce avem si sa ne indreptam spre ceea ce au alti si noi nu, este posibil sa explicam lucrurile si modul in care functionam prin opozitia dintre ceea ce depinde de noi si ceea ce depinde de altii, intr-un cuvint "multe sunt posibile"; si mai ales cand este vorba despre nevoile noastre toti suntem infailibili in talentul de a cere cat mai mult de la ceilalti si fara insa a darui mai nimic de la noi .
Stabilim prioritati, cautam intelepciunea, facem actiuni pe care le consideram uimitoare, ne folosim de lucruri si de oameni pentru a "evolua", manifestam cele 10% procente din mintea noastra si ne luptam cu superficialitatea unor crezuri pe care "cei" sau "cele" puternici/puternice le-au acaparat de mult, ignorand credinta in adevar, "facem multe" tocmai pentru ca "multe sunt posibile"si totusi in toata aceasta manifestare minunata ne permitem sa ignoram nu numai lucrurile esentiale din interiorul nostru dar si lucrurile imense si importante din afara noastra, care nu sunt sotia, copiii, slujba, casa, proprietatile, masina, nu nimic din toate acestea.
Ganditi-va la acel lucru de care suntem siguri, care ne sta la dispozitie fara nici o conditie, pe care ne putem baza fara sa ne facem nici o problema, fara sa depunem nici un efort, fara sa ne facem griji ca il pierdem, fara sa ne poata opri nici un prieten sau dusman si care, paradoxal, nici nu ne intereseaza pentru ca este prea mare, spunem noi in ignoranta noastra, pentru a trebui sa ne mai gandim la el.
Si totusi acest lucru mare fara de care viata noastra nu ar fi posibila, a obosit sa tot fie ignorat, batut, batjocorit, slabit, imbolnavit, si omorat.
Probabil ca, daca nu suntem in stare sa vedem cel mai mare lucru posibil din exteriorul nostru, nu putem fi in stare nici sa-l gasim pe cel mai pretios din interiorul nostru.
Viata noastra, imprejurarile in care o traim si rezultatele acesteia sunt categoric influentate de PAMANTUL pe care locuim. Nu este vorba despre pamantul trecut in titlul nostru de proprietate, cate 500 mp sau 10000 mp sau mai mult, ci despre acel PAMANT - PLANETA, care ne permite sa ne ducem existenta.
Priviti ce lipsa de intelegere avem noi oamenii cu privire la nevoile acestui PAMANT, ce lipsa de armonie exista intre toate dorintele si nevoile noastre si pamantul pe care cresc florile si toate ierburile si animalele si toti oamenii si care tine apele si din care izvorasc apele.
Credeti ca PAMANTUL, acest urias care s-a prefacut intr-un suflet de copil daruindu-se cu tot ce are el mai de pret tuturora celor cel calca in picioare, nu-i trebuie iubire?
Va inselati daca va imaginati ca nu, pentru ca cea mai dreapta randuiala este ca dincolo de toate stiintele si credintele. Cel care are taria de a sustine orice forma de viata are si puterea de a renunta la aceasta atunci cand tot consumandu-se in a se darui ramane secat, fara a primi nici o urma din cea mai pretioasa comoara a oamenilor care este iubire.
PAMANTUL este fratele nostru mai mare, acel urias bland si iubitor care ne ajuta si are grija de noi de la inceputul vietii noastre si pana la sfarsitul acesteia, sufletul lui este acelasi cu sufletul nostru, corpul lui este acelasi cu al nostru, numai intelepciunea lui nu este aceeasi cu intelepciunea noastra pentru ca noi am ales inteligenta rationala in locul intelepciunii iubitoare.
Credeti ca putem sa privim incepand de azi PAMANTUL ca pe un urias ce are nevoie de iubirea noastra ? Sa-l respectam si sa-l binecuvantam pentru sanatatea si prosperitatea ce ne-o daruieste zi de zi rupand din corpul si din sufletul lui bucatica cu bucatica ?

Prima aparitie...

2009-10-21T08:56:00.000+03:00

De multa vreme, imi tot propun sa imi fac un blog... Dar pana astazi, n-a fost sa fie. Pentru mine va fi (poate) un mod de comunicare. Pentru ca orice om poate si are obligatia sa isi spuna parerile. Asta nu inseamna ca parerile sale sunt cele mai corecte sau de neatacat. Fiecare dintre noi percepe realitatea intr-un anume fel. Experienta de viata isi pune amprenta pe noi. Viata ne face mai buni sau mai putin buni. Dar, indiferent ce se intampla in viata aceasta, nu trebuie sa ne pierdem calitatea de OM. Dar despre calitatea de om voi scrie cu alta ocazie.
Pe curand!